Poezie Când sunt lovit (1)

Când sunt lovit

Când sunt lovit şi sufletul îmi plânge,

Necazuri am şi inima mi-e grea

Şi când puterea-ntreagă mi se frânge

Te chem să vii, să-mi stai alăturea.



Tu mă ridici, să pot să stau pe munte,

Mă linişteşti, chiar când furtuni mugesc,

Când sufletu-mi de Tine vrea s-asculte

Mă porţi pe umeri spre-un liman ceresc.



Când inima-mi poveri prea multe duce,

Când sufletul îmi este obosit,

Nehotărât când stau la vreo răscruce

Te chem să vii şi Te aştept smerit.



Tu-mi uşurezi orice poveri şi zbateri,

Mă porţi pe braţe ca pe-un fiu iubit

În dragostea-Ţi, de orice rău mă aperi

Asupra mea veghezi necontenit.



M-ai învăţat să urc mereu spre culme,

Pe ape să păşesc neînfricat

Mereu să calc doar pe-ale Tale urme,

Să fiu de Tine binecuvântat.



Ajută-mi să rămân în sfînta-Ţi pace

Să mă încred doar în cuvântul Tău

Atunci vrăjmaşul rău n-are ce-mi face

Căci sunt mereu păzit la sânul Tău.