Poezie Soptea Isus

Linistit,tu cazi pe ganduri si auzi duios un glas,

Soapte si chemari te striga insistente nu te las.

Nepasarea-ti sare-ndata si te urci grabit in sus,

Si fara,aprofundare, tu nu ai nimic de spus.



Te asezi trudit pe loc si un susur te indeamna,

Si, nedumerit te-ntrebi: oare-aceasta ce insemna ?

Gasesti ca e tarziu, soarele demult, demult apus

Si nu dai niciun raspuns, iar glasul, intristat s-a dus



Te-ai trezit si iesi afara si e soare si lumina,

Si iar un susur bland, iti sosoteste, in surdina :

"Unde pleci si nu asculti glasul Meu duios si bland,

Si cu multa-mpotrivire Ma respingi, Ma lasi plangand " ?



Mai tarziu esti in uzina ori la locul tau din clasa,

Si constati ca Blandul glas nici acolo nu te lasa.

Ins-acum duioasa voce te-a captat si te-a sedus,

Fiindca, dincolo de soape,ti-ai dat seama ca-i Isus.



Ca si altii ce n-asculta tu n-ai fost si nici nu esti,

Dar doresti sa te inrolezi printre ostile ceresti ?

Atunci, clipa de clipita sa te lasi de El sedus

Ascultand aceia voce care-i soapta lui Isus.



Vocea Domnului Isus, sta la usa si-ti sopteste,

Dovedindu-ti pas cu pas cat de mult te ocroteste.

Si daca, pe dinauntru, ii deschizi tragand manerul,

Vei cina cu El, aici, si-ti va fi deschis si cerul.

Amin