Poezie Când Doamne, Te am pe Tine!

Când Doamne, Te am pe Tine!



Când Doamne, Te am pe Tine

Stând la cârma vieţii-mi sfinte,

Duhul Prea Sfânt mă susţine

De-a merge cu drag ’nainte,

De-a-Ţi urma-n învăţăminte

Ce-n viaţă mi-aduc mult bine!



Căci Cuvântul Tău cel Sfânt

Astăzi, mi-e lumină pe cărare

’N mersul vieţii pe pământ

Ce se-nclină-n neascultare,

Când tremură-n frământare

Spre genuni tot mai cu-avânt!



Când Doamne, Te am pe Tine

Totu-n jurul meu se schimbă,

Glasul ce-mi striga-n suspine

Se transformă-n altă limbă,

Fiinţa toată mi-o preschimbă

Şi-alta nouă, observ în mine!



Prin Duhul Sfânt mă-nnoiesc,

Mai mult m-apropii de cruce,

Şi-orice gânduri, ce-s fireşti

Ce-n chingi vor să mă apuce

Pentrucă, nu le mai pot duce

Le-arunc, că sunt pământeşti.



Când Doamne, Te am pe Tine

Drumul vieţii-mi străluceşte,

Cu-orizonturi tot mai pline

’N dragostea ce mă sfinţeşte

Şi-n Duh Sfânt mă pregăteşte,

Căci viaţa mea-Ţi aparţine!



Este-a Ta, întâi prin creare

Când la viaţă-am fost născut

Prin prea Sfânta Ta suflare

Cum în planul sfânt ai vrut,

În etern, să fii lumii cunoscut

Prin marea-Ţi răscumpărare!



Flavius Laurian Duverna

15 februarie 2012