Poezie Cumva de-ai îngheţat

Cumva de-ai îngheţat



Cumva de-ai îngheţat în neputinţă

Şi gânduri negre te-au înzăpezit,

Priveşte înspre Soare cu credinţă

Şi vei fi iar cu viaţă dăruit.



Căci numai “Soarele Neprihănirii”,

Domnul Isus cel mort şi înviat

Pentru întreaga vină-a omenirii

Te poate încălzi cu-adevărat.



Chiar dacă te-au acoperit nămeţii

Şi inima în piept ţi-a îngheţat,

Chiar dacă te-ai lăsat pradă tristeţii

Şi singur ai rămas, nemângâiat,



Să nu stai troienit în disperare

Fără curaj şi fără bucurii!

Descuie-ţi ale inimii zăvoare

Şi Soarele din nou va străluci!



Deschide larg a inimii fereastră,

Grăbeşte-te cât încă mai e zi,

Cât încă stă Isus la uşa noastră

Şi vrea lumina a ne dărui.



Oricât te-ar fi acoperit de tare

Al neiertării uriaş gheţar,

La Domnul nostru încă-i îndurare

Şi-n braţul Lui găseşti belşug de har.



Cu dragostea-I cea binefăcătoare

El va pătrunde şi-n inima ta

Va transforma tristeţea-n sărbătoare

Şi-n primăvară, iarna cea mai grea.



Topi-va orice sloiuri reci de ură,

Dezamăgire şi de ne-mpliniri.

Să curgă dragostea, o picătură

Din râul nesfârşitei Lui iubiri!