Poezie Ah, Doamne!

Ah, Doamne...

O, ce cuvânt zis cu amar

Şi cu o grea oftare

De parcă pune un hotar

În orice-mprejurare.



Îl spunem poate zi de zi

În lipsă,-n suferinţă,

În câtăriri de mari urgii

Când nu mai e credinţă...



Aşa zicea şi Neemia

De mila ţării sale dragi

Cînd a văzut şi el urgia

Ce-a dus poporul la necaz.



Aşa să zicem şi noi astăzi

Căci iată, ţara-i la necaz

Şi zeci de suflete suspină;

Ah, Doamne - opreşte-acest talaz!



Când munţii de zăpadă apasă

Şi-i viscolită peste tot...

Şi parcă iarna nu mai trece

Ah Doamne, dă-ne al Tău scut!



Salvează România Doamne,

Salvează azi pe cei pierduţi,

Uneşte-ne în rugăciune

Şi dă-ne har de mîntuiţi.



Opreşte frigul şi ninsoarea,

Îndură-Te de cei bătrâni

Arată-Ţi iarăşi îndurarea,

Fă un popor cu oameni buni!



Aşa striga cândva şi Iuda

Când mijlocirea a ţinut

Pentru-al său frate către Iosif

Când paharu-n sac i l-a găsit:



"Ah! Doamne, tata îl iubeşte

Şi moare acas' de dorul lui;

Rămân eu robul ce-ţi slujeşte,

Dă drumul azi copilului!



Că inima-i frîntă-n durere

De dragul lui Beniamin."

Dar dragii mei, a lui cerere

Primit-a un frumos alin.



Nu credeţi că e timpul astăzi

Să stăm chezaşi pentru-ai noştri fraţi

Acum în iureş de dezastru

Să mai primim apele vii.



Să ne proşternem la altare

Cu lacrimi, post şi rugăciuni.

Să vină din cer o Putere,

Şi oamenii, fie mai buni.



Căci vine ziua veşniciei

Şi iadul este-aşa amar...

Când nu mai e nici o simbrie

Ca să mai pună un hotar.



Întoarce Doamne cu-ndurare,

Pe toţi rătăcitorii fii

Adu-i aici în adunare,

Şi dă-le din cer ape vii!



Intoarce prietenii, sau neamuri,

Pe cei mai dragi ce-i mai avem;

Căci iată cît de grele vremuri

Sunt cele ce le tranersăm.



Întinde-Ţi Doamne mîna-n milă,

Scoate de sub nămeţi pe toţi;

Mai fă acum Isus, un bine

Şi dă-le harul tău Hristos!



Ah Doamne, vino cu-ndurare,

Ajută-ne să rezidim

Altarele de închinare

Cu pocăinţă să clădim.



Şi prin familii, şi-n Sion,

Şi-aşa la fiecare-n parte

Căci sunt atâţia cei ce dorm

Şi n-or avea de ceruri parte.



Să strige Duhul de trezire

La tot poporul adunat;

Pe el să punem din iubire

O jertfă fără de păcat.



Căci vine vremea când jertfirea

Se va sfârşi la sfinte porţi;

Atunci s-o scrie răsplătirea

La crucea, ce acum o porţi.



Salvează Doamne Tu poporul,

Din lupte grele şi urgii.

Tu eşti în veci biruitorul

Ce-n veci de veci va dăinui.



Hai fraţi români de pretutindeni

Să punem azi genunchii jos!

Aruncă-n prund a lumii galbeni

Şi fii slujbaş pentru Hristos!



Degeaba tot oftezi în taină

De nu faci ce e de folos;

Nu omul, ci Hristos te cheamă:

Întoarce-te azi, la Hristos!



Şi harul Său astăzi

Urgia o va opri.

Salvează Doamne, România,

Şi dă-i din ceruri ajutor!

Amin