Poezie Ceas de Rugă!...

Ceas de Rugă!...



Ceas de rugă, drag îmi eşti

Prin sfânta-Ţi solemnitate,

Când te-apropii să soseşti

Inima-mi, parc-altfel bate,

Mi-o pregătesc de-nchinare

Dela Domnul, s-am iertare!



Lui să-I spun în rugaciune

Câte dureri mă străpunge,

Inima-mi cum mi se frânge,

Cum puteri scad şi apune

Dacă n-ai fi să-mi îndrept

Gândul sus, de-a fi-nţelept.



Ceas de rugă, pentru mine

Mi-eşti aşa de scump, dorit,

Tu spre zări dulci şi senine

Gându-mi porţi spre infinit,

Spre al Tatălui Tron Sfânt

Cel ce-mi ştie orice cuvânt!



Când Lui prin rugă Îi spun

Confruntări ce mă aşteaptă

Zilnic, în vorbire şi în faptă,

Domnul meu ceresc şi bun

În dragostea-I, cu-ndurare,

Se va-ngriji-n strâmtorare.



Ceas de rugă-n timp precis

Pus de-oparte spre-nchinare,

Zilnic, de trei ori în adorare,

Mi-eşti benefic, cum e scris

Dimineaţa, la amiază, seara

Să mă-nchin, golind povara!



Domnului, s-o predau toată

Dândui-o, 'nălţând credinţa

Că-n rugă,-o s-am biruinţa,

Căci spre Golgota-i purtată

Sub crucea grea a răstignirii

Prin Jertfa scumpă a Iubirii.



Flavius Laurian Duverna

14 februarie 2012