Poezie Vis de primăvară

Zăpada albă-argintie,

Îmbracă straiul pământesc,

Curând la viaţă o să-nvie

Natura, căci aşa-i firesc.



După o iarnă cu zăpadă,

Pământu-mbracă nou veşmânt,

O dulce primăvară verde,

O-ntâmpinăm cu dor şi cânt!



E primăvara aşteptată,

Ce va veni curând, curând,

Deja vedem în firul ierbii

Şi-n ghiocelul cel plăpând.



Chiar dacă noi visăm la clipa,

Când ea ne va şi saluta,

Dac-o descriu puţin în versuri,

Să vă gândiţi un pic la ea...



Se-ntorc cocorii din zări albastre,

Revin în ţară, revin la noi

Şi rândunelele săgeată

Vin ne salută în cânt vioi.



Şi firul ierbii răsare-ndată,

Pe ramuri muguri pocnesc vioi,

Şi plini de viaţă răsar plăpânde

Flori parfumate în tonuri noi.



Iar fluturi coloraţi colindă,

Înaripaţi şi fericiţi,

De ar putea în grai ne-ar spune,

Că primăvara a sosit!



Albine harnice vin valuri,

Prin stup lucrează de cu zor,

Din flori prepară cu bucurie

O miere dulce, pe gustul lor.



E primavară, natura spune,

Ne-ncântă-n tonuri de culori,

Cu-al ei parfum de iasomie,

Cu-n cer senin şi fără nori.



Avem mult soare, deci iar căldură

Şi-n primăvară intrăm şi noi,

Cu bucurie şi inimi bune,

Cu noi speranţe, cu ţeluri noi.



Ce mult mă bucur de Tine Doamne,

De tot ce Tu ai întocmit,

Eşti Creatorul, eşti Sfânt şi Mare,

Eşti Bun, Puternic, Desăvârşit!

Amin!