Poezie În ceas târziu

În ceas târziu





Mi se sfărâmă inima de dor

Iar căutarea-mi poate e târzie

Dar nu vreau Doamne ca să mor

Şi să Te pierd pe veşnicie.



Chiar de-i târziu Te chem cu amar

Regenerează-mi viaţa mea pustie

O Doamne ştiu că nu strig în zadar...

Că mai poţi face inima-mi să-nvie.



Am risipit pe drum tot ce mi-ai dat

Acuma plâng că am ajuns pustie,

Cum nu ţi-am ascultat cerescul sfat?

Mă-ntreb cu ochii goi de veşnicie.



Am rătăcit umblând în univers

Tot căutând năluca fericirii

Iar astăzi Doamne-Ţi spun în vers

Că am plătit imens tribut iubirii.



Am căutat-o-n van atâţia ani

Iar azi cu sufletul făcut fărâme,

Bătrână şi bolnavă şi cu răni

Sătulă de a vieţii drame,



Mă-ntorc la Tine şi Te rog

Primeşte-mă o Doamne lângă Tine

Aprinde-n mine al iubirii foc

Şi ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine.



Doar Tu O Doamne mi-ai rămas

Mă prind de haina Ta degrabă

Te ating măcar acum în ultim ceas

Cum te-a atins femeia cea bolnavă.



Amin

Zalau 13 februarie 2012.