Poezie Ascultă-mă....

Dorința-mi este mare:

Să fiu mereu cu Tine

În diminețile senine;

Și-n zile cu lumină,

Aș vrea să-mi fii cărarea,

Pe-al vieții mele pas,

Pe treapta biruinței,

Cu drag, Tu să mă lași.



Să mă-nsoțești în toate,

N-umblarea mea să fii;

Când m-amenință valul,

De mână să mă ții.

Iară eu, să pot să fiu,

Trandafiru-nrourat,

Cu petale aplecat,

Să parfumez locul

Pe unde-ai călcat.



Aș vrea-n noapte să fiu,

Stea de argint strălucitor;

Să Te găsesc printre neguri,

Să Te îmbrățișez cu-o rază.

Să fiu vântul cel lin,

Fir nevăzut, fără culoare,

Să mă alint pe cer senin,

Să Te găsesc și să Te strâng ,

Pe-o aripă de zare.



Lângă marea infinită,

O strișă de nisip să fiu,

Să protejez cu mare grijă,

Urma pe unde ai trecut.

Ca apa-nvolburată,

Să nu mi le șteargă...

Un val să mă pot face,

Marea s-o opresc să nu le-atingă.





Aș vrea să fiu mărgăritar,

O piatră nestemată,

În mână să mă ții,

Pe deget o podoabă.

Să fiu un jar aprins,

Iubirea-mi foc nestins,

Să Te iubesc nespus,

Clipită de clipită, mai intens.



Să fiu un râu grăbit,

Ce curge cu un dor nespus,

O undă mică-n susur șoptind:

”Isuse, Te iubesc nespus”.

Mireasma codrului din noapte,

Cu cer senin, cu plină lună

Să ducă pe aripă de astră,

Sus pe altar, umila-mi rugă.



Te caută prin milioane de lumini

Privirea și al meu suspin;

Doresc iertarea Ta, Isuse,

Și mântuirea-n dar de Sus.

Dorințele îmi sunt nespuse,

Doar una să mi-o dai:

Siguranța când vei veni,

Că ai să mă duci în Rai.



ALGHERO 13/01/2012