Poezie La umbra aripilor Tale (1)

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11)



La umbra aripilor Tale,

M-ascund şi plâng, înalţ o rugă,

Sunt des lovit şi plin de jale,

Mă încovoi sub reci rafale,

Căci multe rele mă subjugă.



La umbra aripilor Tale,

Alerg mereu, căci Doamne Sfinte,

Doar Tu îmi poţi găsi o cale

Să mă ridic, sa ies din vale,

Mă-ncred în sfintele-Ţi cuvinte!



Mă rog în zori şi-n noaptea-adâncă

Şi tot ce fac, fac prin credinţă,

Tu-mi pui picioarele pe Stâncă,

De-s pe-nălţimi sau jos în luncă,

Îmi ocroteşti a mea fiinţă.



Oriunde-aş fi, Tu eşti cu mine

Şi-mi luminezi a mea cărare,

M-ai scos din multele rovine,

Ce mi-au adus cândva ruşine,

Cuvântul Tău mi-e consolare!



La umbra aripilor Tale,

M-ascund şi-acum când lăcrimarea,

Îmi pune sub picioare dale

Să pot să urc şi-n osanale,

Te preamăresc, mi-ai dat salvarea!



La umbra aripilor sfinte,

Eu am găsit dragostea care,

O poate-avea doar un Părinte

Pentru copilul Său, Preasfinte,

Eşti tot ce îmi doresc sub soare!



Da, Doamne Tată-n proşternare,

Te chem şi-acum şi-n orice clipă,

Tu-mi eşti eterna alinare,

De trec prin văi de întristare,

Tu mă ridici pe-a Ta aripă!



13/02/12, Barcelona