Poezie Doar Tatăl ceresc

Când n-ai pe nimeni lângă tine,

Pe-un umăr capul să ți-l pui,

Când lacrimile-n ochi lucesc,

Șiraguri presărate de rubine

Și n-ai durerea cui să-i spui,

Te-așteaptă Tatăl tău ceresc

Cu drag în brațele-I divine.



În nopțile adânci a încercării grele

Privind prin geam spre nicăieri,

Uitate vremi, în suflet se trezesc

Și-ncepi a te topi ușor în ele

Să uiți cumva de grele-ți dureri...

Dar nu te lasă Tatăl tău ceresc,

Te ia din nou în brațele-I fidele.



Când în tainice viziuni sufletești

Cu aripi de liniști ușoare și reci

Se preling fiorii acrimioși ai morții

Și groaza respiră prin porii-ți lumești;

Veșnicia înțelegi c-ai putea să-ți petreci

În focul de veci cu tâlharii și hoții...

Dar Tatăl ceresc a plătit ca în veci

Cu-aL Său Fiu Preiubit, în cer să trăiești.



Zaragoza 12/02/2012

de Ioan Hapca (Ionică)