Poezie În Carul de biruinţă

În Carul de biruinţă



Doamne, în carul de biruinţă

M-ai chemat cu glasul dulce

Spre ceruri de-a mă conduce,

Şi Te-am urmat prin credinţă

Sub Cuvântu-Ţi sfânt pe cale

Cântând imnuri de-osanale!



Îţi spun că mi-e drag traseul

Luptei ce-o duc în credinţă

Neîntrerupt, spre biruinţă;

Semn sfânt stă în curcubeul

Când din ceruri sus vesteşte,

Că-al carului drum sfârşeşte!



Doamne, în carul de biruinţă

M-am urcat la-Ta îndemnare

Sfidând lumea de sub soare,

Ce domneşte-n necredinţă,

Mergând spre scumpa cetate

Cu străzi de-aur, ce-s pavate!



Porţi Tu-ai pus, mărgăritare,

’N ziduri de iaspis, străvezii -

Să-Ţi primeşti pe-ai Tăi copii

Veniţi din strâmtoarea mare,

Unde Doamne-n harul sfânt

Stat-au tari, prin legământ!



Doamne, în carul de biruinţă

Ce prin Duh Sfânt 'naintează,

Sper să am conştiinţa trează

Căci scumpa-Ţi făgăduinţă

Despre patria sfântă cerească

E-aproape să se-mplinească!



O, şi când carul sfânt va intra

Lin, pe porţi în sfânta cetate,

În cântări, pe străzile luminate

Doamne, în veci m-oi bucura,

Pentrucă-n dragostea-Ţi mare

Prin Hristos, mi-ai dat salvare!



Flavius Laurian Duverna

12 februarie 2012