Poezie Pe poarta cetăţii

PE POARTA CETATII



*****

Pe-al spiralei infinit,

Pomul vieţii rodeşte,

Un fruct neprihănit.

Iubirea ce se jertfește.



Viața sporește rodul,

Pe-ale iubirii spirale.

Slăvit este Domnul!

Pentru lucrările Sale.



Mă poartă pe brațe,

Spre nemărginire,

Nu pot să m-agațe,

A păcatelor ispitire.



Mi-apare adesea-n vis.

Coborând al meu Mire,

Să mă ducă-n Paradis,

Pe-ale primăverii zefire.



Blândețea mă cheamă,

Să urc a vieții scară,

Alungă a mea teamă,

Cu vocea Lui clară.



Văd eterna primăvară,

Cum zorii înviorează.

Și Casa Veșniciei clară,

Spre ea inima vibrează.



Zbor spre veșnica casă,

Prin credința întărită,

Isus singură nu mă lasă,

De iubire-s învăluită.



Divinul cuprinde-n iubire

Pământul şi-ntregul cer,

Coboară din nemărginire,

Risipind al vieții mister.



Pe poarta vieții în cetate,

Să pot intra, El mă sfințește

El Adevărul, în dreptate

Cu iubirea mă însoțește.



Amin!