Poezie Stanci

Sta mandra stanca de pe mal,

Lovita de al marii val,

Cu forta ne-mpacatei uri -

A celei mai de jos naturi.



Murdare ape clocotesc

Si impotriva-i se unesc ...

Dar sa o sfarme n-au putut

Si iar o iau de la-nceput.



Ca sa o miste doar putin,

Iar apele ce-n urma vin,

Sa isi lateasc-al lor hotar

De neodihna si cosmar.



Ca-n toate cele patru zari

Sa nu mai fie decat mari!

Ca sa dispara flori si cant,

Sa nu mai fie nici pamant,



Nici zambet gingas de copii,

Ci doar o lume de stafii,

Dansand pe apele adanci!

Asa ar fi, de n-ar fi stanci!



Din haosul initial,

Sta mandra stanca de pe mal!

Hotar al celor doua lumi...

Intre lumina si genuni!