Poezie Nu te zbate a aduna

Nu te zbate a aduna

Lucruri ce-ncântă privirea

Amăgindu-te întruna

Că-n acestea-i fericirea.

Știi că astfel, mântuirea,

O pierzi pentru totdeauna!



Nu te tot zbate a strânge

Comori și averi lumești.

Acestea te vor distruge

Oricât de puternic ești

Și în Iad te vor împinge

Dacă nu te pocăiești!



Nu te zbate să aduni

Toate câte vezi cu ochii

Căci așa fac cei nebuni

Ce nu recunosc că-s robii

Deșărtăciuni-acestei lumi

Și se duc în Iad cu toții.



Nu te mai zbate să strângi

Atâtea comori trecătoare.

Sub povara lor te frângi

Ca o floare sub picioare;

Închizi ochii și te stingi

Și la ce-ți ajută oare?!



Pentru ce ți-ai aduna

Bunuri, case sau palate

Frământându-te într-una,

Când le lași aici pe toate

Și pleci pentru totdeauna

Să-ți pierzi sufletul în moarte?!



Zbate-te ca să-ți învingi

Firea ta înșelătoare

Și te luptă să ajungi

În Patria plină de splendoare

La un loc cu cei sfințiți

Prin Jertfa răscumpărătoare.



Nu e zbatere sub soare

Mai bună și înțeleaptă

Decât e zbaterea care

Către ceruri te îndreaptă

Spre slava nemuritoare

Unde Domnul te așteaptă.



Zaragoza 11/02/2012

de Ioan Hapca (Ionică)