Poezie Cu ochii mintea mi-o deschizi!

Cu ochii mintea mi-o deschizi

Şi, inima mea Tu o încălzeşti

Cu Duhul Sfânt mă călăuzeşti

Iubirea, puternic mi-o aprinzi

Şi-ntreb: O Doamne unde eşti?



Te percep senzorial şi înţeleg

Prezenţa-Ţi simt, mă-nconjoară

Eşti înăuntrul meu şi nu-n afară

La picioarele Tale mă proştern

În fiecare zi, seară de seară.



Cu ochii mintea mi-o deschizi

Şi gândul meu Tu îl înflăcărezi

La masa Ta acum mă ospătezi

În urma mea Tu uşa o închizi

Pe cel rău de mine-ndepărtezi.



Aş fi, un nimeni, fără de Tine

Fără, de iubirea-Ţi minunată

Fără, de înţelepciunea dată

Fără de Duhul Sfânt ce vine

Să mă conducă spre Tine Tată.



Cu ochii mintea mi-o deschizi

Şi văd nesfârşitele-Ţi minuni

Calea mi-e străjuită de lumini

În întuneric sunt ei acei perfizi

Răi şi plini de-ascunse patimi.



Cu ochii mintea mi-o deschizi

Ca să-Ţi văd Harul, bunătatea

Mila, îndurarea şi dreptatea.

Mâinile le înalţ ca să le prinzi

Şi-n ele, Îţi aduc inima mea.



Amin

11.02.2012 Firenze