Poezie Tâlharul (1)

Tăcut, umil, privesc spre Tine

Cum stai şi rabzi plângând;

Mă-ntreb, ce cauți lângă mine,

Un biet tâlhar, gol și flămând.



Citesc în ochii Tăi iubirea

Și-ncep să plâng de dragul lor,

Aș vrea să te ating cu mâna

Pe rănile care Te dor.



Privesc în jur și văd doar ură,

Mulțimi ce Te batjocoresc,

Iar Tu iertare strigi spre ceruri

Rugând Părintele-Ți ceresc.



De dragul Tău plânge şi cerul,

Natura s-a dezlănțuit

Și îngerii străbat Eterul,

Slujindu-I Celui Preaiubit.



Din nou mi-am ridicat privirea

Și-am întâlnit privirea-Ți dulce,

Cu drag m-a-nvăluit iubirea

Și fericit am fost pe cruce.



Nu mai simțeam nici chinul greu,

Nici țipete nu auzeam

Eram doar eu cu Dumnezeu

Și era tot ce îmi doream.



,,Doamne, adu-Ti aminte și de mine

Când vei veni în Împărăția Ta”

Atat putut-am doar a spune,

Atat cerea inima mea.



Și mi-ai răspuns cu drag Isus,

Că mă vei lua cu Tine

Chiar azi voi fi în ceruri sus,

În slăvile-Ți divine.