Poezie Râșnița lui Samson

Râșnița lui Samson

(Jud. 16)



Samson era cel mai mare

Judecând pe Israel

Și cu orice frământare

Poporul venea la el.



Se dusese vestea-n lume

De puterea lui Samson

Despre el scriptura spune

Că era un supraom.



Când pornea ca să se bată

C-un popor sau vr-un dușman

Îi batea pe toți de-odată

Îi făcea pe toți morman...



În război cu filistenii

Samson nu avea egal,

Și în lupta cu dușmanii

Pumnul lui era fatal...



Nimeni nu știa secretul

De unde avea puteri

Căci Samson ținuse pieptul

Miilor de grăniceri.



El făcea cât o oștire

Se bătea cu zeci de mii

Nimeni nu avea în știre

Secretul puterii lui.



Căci din frageda pruncie

Dumnezeu l-a înzestrat

Cu putere și tărie

Cum nici n-a mai fost vreodat*



Și așa trecu o vreme

Până când veni o zi

Când văzând pe o femeie

Inima lui o pofti...



Și nu mai avu răbdare

Și nici liniște n-avu

Până când în graba mare

O pofti și o avu!...



Dar femeia ce-i căzuse

Dragă sufletului său,

De la filisteni venise,

Din poporu-acela rău!



De părimți n-a vrut s-asculte

Și s-a însurat cu ea

Deși era o stricată

Samson totuși o iubea...



Dar femeia e o cursă

Pentru cel neprihănit

Și când ea a fost adusă

Samson nici nu s-a gândit



La primejdia cea mare

Ce în casă și-a adus

Căci Samson fără-nfrânare

Era bucuros nespus!



Părul lui ca de mătase

Niciodată n-a fost tuns

Domnu-l binecuvântase

Și cu Duhul Sfânt l-a uns.



Căci în păr stătea puterea

Marele secret al lui

Doar așa i-ar fi căderea

Prin tăierea părului.



Și nevasta lui, Dalila

Vrând să afle-acest secret

Pe Samson îl prinse mila

Că-i plângea mereu la piept...



A mințit-o prima dată

Că dacă ar fi legat

Puterea i-ar fi luată

Iar Dalila l-a-ncercat!...



Niște funii noi aduse

Și-l legă cu ele bine

Apoi lui Samson îi zise:

Filistenii vin la tine!



Chiar atunci venea oștirea

Ca să-l prindă să-l omoare,

Dar Samson nu-și pierde firea

Și sări drept în picioare!...



Duhul Domnului mișcându-l

Rupse sfoara ca pe-o ață

Și mai repede ca gândul

El pe filisteni i-nhață.



Îi făcu pe toți grămadă,

Zeci de filisteni muriră

Fără ca vr-un păr să-i cadă,

Filistenii toți fugiră.



N-a rămas decât Dalila,

Doar femeia lui frumoasă

Cu obrazul ca argila,

O vicleană odioasă!



Dar Samson n-a luat aminte

Căci cu el se joacă moartea,

Cu Dalila înainte

A trăit cum scrie cartea!



Dar ea-l necăjea într-una

Și-i spunea că n-o iubește

Și îl mângâia cu mâna

Iar Samson astfel grăiește:



Am să-ți spun acuma iată

Tot secretul din pruncie

Căci mi-e viața închinată

Și mi-e părul mărturie!



Dacă mi s-ar tăia părul

Și șuvițele-n tăcere

Iată ți-am spus adevărul,

Nu aș mai avea putere!



Într-o zi cu dezmierdare

Ea îl legăna în poală

L-adormi cu sărutare

Și văzând că nu se scoală,



Chemă-ndată filistenii

Ca să vină și să-l prindă

Și-l tunseră-atunci oștenii

Făr* să vadă sau s-audă...



Dar de-odată se trezește

Când simți că-l leagă hoții

Și în sine se gândește

C-or să fugă iar cu toții.



Însă nu avu putere

Cum credea ca altădată

Căci acuma fără vrere

Puterea i-a fost luată!



El și-a divulgat secretul

Ce Domnu-i încredințase

Și încetul cu încetul

Moartea-i pătrundea în oase!...



Filistenii îl prinseră

La Dalila-n poala rochii

Și cu lingura-i scosera

Fără milă-amândoi ochii.



S-a zbătut urlând ca fiara

Dar zadarnică-i fu vrerea,

A aflat întreaga țară

Că nu mai aveas puterea!



L-au legat cu lanțuri grele

Și în temniță-l puseră

Îl bătură cu nuiele

De rușine ajunsera!...



Din viteaz cum îl știură

Ne-nfricat și cu putere,

Ca o pleavă îl făcură

Și chiar ochii îi scoseră!



A trecut așa o vreme

Filistenilor le place!

Nu aveau de ce se teme,

Toți se bucurau în pace!



S-au gândit apoi să-l pună

La râșniță să-nvârtească

Sfătuindu-se-mpreună

Ca să-l pună să muncească!



Vai de el...Samson cel tare

A ajuns de râsul lumii

Răii,care mai de care

Făceau haz de el păgânii...



Îl băteau ca să-nvârtească

La o râșniță la moară

Într-o temniță grotească

Fară ca să-l scoată-afară!



Era întuneric beznă

Zi de zi noapte de noapte,

Iar Samson la mare caznă

Era obligat să rabde!



Râșnița-i era destinul

Tot legat de ea, muncindu-l

Căci pe Dumnezeu, Stăpânul

L-anșelat nesocotindu-L.



Rău îi pare dar zadarnic

Timpul nu-l mai poate-ntoarce,

Vremea trece,trece,trece,

Fusul vremii toarce, toarce...



Până când o sărbătoare

Se-anunța-n întreaga țară

Și Samson cu-nfierbântare

Ar fi vrut să iasă-afară...



Dar pe cine-aveau să pună

Râșnița să o-nvârtească?

Pe Samson oastea păgâna

La joc vor ca să-l poftească!...



Vor să-l pună ca să joace

Să-l vadă toți filistenii

Căci nici ochii în găoace

N-are ca toți pământenii!...



L-au adus!...Samson se roagă

Către Dumnezeu Preasfântul

Ca sa-i ierte viața-ntreagă

Chiar de și-ar primi mormântul!...



Ei l-au dus lângă tribună,

Mii de filisteni vuiră...

După datina străbună

Sărbătoarea începură.



Rezemat de stâlpii care

Susținea tribuna toată,

Samson iată li se pare

Cu o fața incruntată.



După ce-a jucat in forță

Și sub lovituri de bice

Sufletul i-e ca o torță

Și în rugăciune zice:



Dumnezeul meu Cel mare,

Mai ascultă-mă odată

Dă-mi puterea mea cea mare

Ce-am avut-o altădată!



Sa-mi răzbun ochii și viața

Ungerea mea din pruncie,

Întoarce-Ți spre mine Fața

Și să mor și eu sub glie!,,,



Și prinzând Stâlpii în brațe

Care susțineau tribuna,

Păreau doar ca niște bețe

Sfărâmându-i ca făina...



Deodată casa-ntreagă

Și tribunele-nălțate

Bucățele se dezleagă

Și grămadă fură toate!



Sub pietroaie toți pieriră

Și sub zidurile grele,

Filistenii toți muriră

Fiind sfărâmați de ele!



Iar Samson pieri-mpreună

Cu dușmanii lui de moarte,

Cu oștirea cea păgână

Cum e scris în Sfânta Carte.

.....................................

Dragii mei,să luăm aminte

Caci Dalile sunt oriunde

Uitând lucrurile sfinte

Răul iată ne cuprinde!



Doar pentru o-mbrățișare

Poți să-ți pierzi și tu vederea

Și cu-a lumii sărutare

Poți să-ți pierzi și tu puterea!



Dacă Duhul Sfânt e-n tine,

Nu te vinde pe-o Dalilă

Ea omoară pe oricine

Și n-are de nimeni milă!



Filistenii,lumea-ntreagă

Te-nconjoară rea ,subtilă

Te-amăgește și te leagă

Cu-atitudine ostilă.



Mulți crezură c-or să scape

Doar puțin să se distreze

Neștiind cât e de-aproape

Dalila ca să-i tradeze...



Să-ți păstrezi vederea sfântă

Și prin ochii de credință

Către ceruri te avântă

Cu un gând de pocăință!



Cu o inima curată

Cere Domnului putere

Și-atunci Duhul Sfânt se-arată,

Te păzește de cădere!...



Toți de-aici din adunare

S-avem ochii de credință

Să-i păstrăm cu grijă mare

Sub stindard de pocăință!



Ochii noștri să ne fie

Doar la Domnul,nu la lume,

Fiecare-aș vrea să știe

Că avem în cer un nume!



Avem binecuvântarea

Ca Samson chiar din pruncie

Când sfârși-vom alergarea

S-o primim și-n veșnicie!



Amin



Ian.29.2012 - chicago

feb.10.2012 - add



p.s. Acum puteți accesa si volumul de poezii „LUMINITA„ cu poezii noi care sper sa va aduca zidire sufleteasca.

Vizionarwe placuta si o zi buna cu Domnul ISUS!

Comentariul dumneavoastra va ajunge in boxa mea de email. Va rog sa-mi lasati un comentariu decent si inspirativ.

Multumesc frumos!

g.p.- chicago