Poezie Din vicisitudinile vieții

Am învățat să scriu și eu cândva

Și-am învățat că atunci când scrii,

E bine dacă ai și de spus ceva.

Altminteri, mai bine e să te abții.



Am învățat să nu scriu numai eu...

Ci, în inima mea de carne

Să las să scrie Dumnezeu

Al Său Cuvânt și Legi nemuritoare.



Am învățat de mult să citesc

Și citind mi-am mărit cunoștința...

Și-am învățat cu timpul, să cântăresc

Ce citesc, stăpânindu-mi voința.



Și-acum învăț, ce să las să citească

În urmele clare, a pașilor mei

Aceia ce spre Patria Cerească

Se-ndreaptă prin credință și ei.



Am învățat să merg înainte oricând

Și-am învățat că din clipa în care

Spun că nu mai pot, că sânt frânt

Merg încă mult și sigur, și tare...



Am învățat cu greu să iubesc

Și-am văzut apoi că iubind

Mă consum, mă sacrific, mă jertfesc

Dar nu mai pot trăi deloc neiubind.



Am învățat să iert pe oricare

Și-am văzut că rănile ți le fac

Cei pe care-i iubești cel mai tare

Și-aceia pe care, mereu i-ai iertat.



Am învățat că timpul care zboară

E-mpărțit în clipe, ce lungi pot părea…

Și-am văzut că în timp orice rană

Se poate închide și vindeca.



Am învățat să nu fiu aprig și rău

Nici atunci când am tot dreptul.

Și-am văzut că smerit când sânt eu,

Altul profită din plin, făcând pe deșteptul...



Am învățat că viața ți-o poate schimba

Atât de ușor, în rău sau în bine

O vorbă, o veste, o carte sau cineva,

Care nici nu știe adevărul despre tine.



Am învățat să rabd, să iert, să iubesc

Să-astâmpăr și să-alin dureri sufletești...

Am văzut și ce răi sunt acei ce-i slujesc…

Și ce falsă-i durerea-n suflete lumești.



Am învățat că a trăi cu folos

Nu-i puțin lucru sub soare

Căci înseamnă-aL urma pe Hristos

Consecvent, cu drag și ardoare…



Și-am învățat că nu e nevoie

De prea multe pentru a fi fericit.

Adevărata fericire și bucurie

E să fii în Hristos înnoit, mântuit...



Am învățat ce-i furtună și soare...

Și ce-nseamnă „Liman mult dorit”

Și-am învățat ce-nseamnă iertare

Înaintea Împăratului Veșnic și Sfânt.



Vreau să învăț să trăiesc pe pământ

Așa cum Hristos personal ar trăi!

Vreau, cu sufletul în „Locul Preasfânt”

Să-nvăț și să pot pentru veci locui. Amin.



Zaragoza 09/05/2011

De Ioan Hapca (Ionică)