Poezie Adu-ti aminte (1)

Adu-ti aminte ca erai tarina,

Cind M-am aplecat sa te culeg de jos

Ti-am modelat cu propria Mea mina

Un chip cu putin de ingeri mai prejos.



In ziua in care te-am zidit pe tine,

Doar bratul Meu mi-a fost in ajutor

In chipul tau M-am zugravit pe Mine

Si in miez de lut am pus al Meu fior.



Acest fior credeam ca o sa te poarte

Spre ce e inalt si pur,spre absolut

Nu banuiam pornirile desarte

Ce te trageau spre originalul lut.



Esti oare tu faptura minii Mele?

Tu "Eu" al Meu din Mine insu-mi smuls

Ma ingrozesc pornirile rebele

Ce se zamislesc in tine in ascuns.



N-am semanat samanta Mea in ogoare?

De unde dar neghina a rasarit?

Si n-am sadit alese vite oare?

De unde struguri rai au odraslit?



Cum vezi tu lumea altfel decit Mine?

Cind Eu in ochi privirea Mea ti-am pus

Ce zvonuri prinzi,ce soapte ajung la tine?

Cind in ureachea ta e al Meu auz



Ma uit la flori,la pomi,la tarmi de mare

La astri si la tot ce Am creat

Cum isi implinesc menirea fiecare

Si de la legea data nu se abat



Cu atat mai mult ma uit apoi la tine

Si ma intreb:Ce as fi putut sa-ti dau mai mult si nu ti-am dat?

Din slavi divine M-am pogorit suspinul sa-ti ascult

Si ca un om trait-am printre oameni

Platind pentru intregul tau pacat.



Mai mult ce as fi putut face Eu oare?

Te-am ridicat la inaltul rang de fiu

Sa mostenesti imparatia in care

In slava Mea sa fiii de apururi viu.



Si tu asculti tulburatoarea soapta

Din-trun vazduh atat de tulburat

Caci liber esti sa iei din roada coapta

A razvratirii si ve fi bogat!



Dar nimemni,nimeni sub aprinsul soare

Nu te iubeste asa cum te iubesc Eu

Eu te-am zidit estiv ia Mea lucrare

Si arvunit esti raiului ceresc.



Tarana sa nu se intoarca in tarana

Zidirea urce catre Ziditor

Cit iti intind mintuitoarea mana

Raspunde-mi cu acelasi sacru dor!!!

AMIN!

(Domnul sa va binecuvinteze sa-I slujiti cu mult curaj si dragoste!)