Poezie Femeia gârbovă

Femeia gârbovă



Luca 13:10-17





Domnul Iisus era odată

În sinagogă. Învăţa

Marea mulţime adunată

Care cuvintele-I sorbea.



Era zi de sabat. Se spune

În lege, să nu faci cumva

Lucrări de rob. Dar fapte bune

Iisus adeseori făcea.



El nu putea privi durerea,

Necazul sau boala cuiva

Fără a-şi arăta puterea.

În mila sa, îi vindeca



Pe toţi, de orice neputinţă

Şi de păcate îi ierta.

Dacă aveau în ei credinţă

Cu dragoste-i elibera.



În sinagogă, de-astă dată

Iată că Domnul observă

Printre mulţimea adunată

Pe o femeie gârbovă.



Avea această suferinţă

De optisprezece ani grei.

Domnul văzu în ea credinţă

Şi îi ştia necazul ei.



Aşa că o chemă îndată

Şi cu blandeţe-i zise-aşa:

“Femeie, azi eşti vindecată

De toată neputinţa ta!”



Mâinile-I binefăcătoare

Şi le întinse peste ea

Şi ce să vezi? Minune mare!

Spatele ei se îndrepta!



Biata femeie, sta uimită.

Să creadă, parcă nu putea.

Era atât de fericită!

Pe Domnul binecuvânta.



La fel făcea mulţimea toată

Pe Dumnezeu îl lauda

Că nu s-a mai văzut vre-odată

Să se întâmple-aşa ceva.



Doar cărturarii, fariseii,

Stăteau de-o parte încruntaţi.

Nu doreau binele femeii,

Ci ei să fie înălţaţi.



Fruntaşul sinagogii zise

Nemulţumit şi revoltat:

“Voi nu ştiţi că nu sunt permise

Lucrări în ziua de Sabat?



Sunt şase zile lucrătoare!

În astea şase să lucraţi,

Nu azi, în zi de sărbătoare,

Veniţi ca să fiţi vindecaţi!”



Mulţimea asculta mirată

Ce-a zis fruntaşul cel ursuz.

O faptă-aşa de minunată

Nu merita aşa răspuns!



Întoarseră cu toţi privirea

Înspre divinu-Învăţător.

Doar El le-nţelegea durerea

Şi-amărăciunea tuturor.



“Făţarnicilor,”zise Domnul

Dezamăgit şi întristat.

“Oare nu dezlegaţi voi boul

Ca să-l hrăniţi şi de Sabat?



Cu-atât mai mult, femeia, biată

De ea, e fiică-a lui Avram!

Satana o ţinea legată!

Milă de ea, cum să nu am?



De optsprezece ani aşteaptă

Să-şi afle vindecarea sa!

Tatăl iubeşte calea dreaptă,

Dar mai mult, pe cei de pe ea!”



Atunci, toţi împotrivitorii

Se-ndepărtară ruşinaţi.

Rămaseră închinătorii

În Duhul, cei adevăraţi.



Ei ascultau învăţătura

Proorocului venit de sus

Iar El le explica Scriptura.

Cea mai atentă la Iisus



Era femeia vindecată.

Cuvintele I le sorbea

Ca pe o apă minunată

Ce sufletul îi alina.



Şi azi, aici, se află poate

Altcineva ce-i greu lovit.

Necazul şi grijile toate

Chiar sufletul i-au gârbovit.



De-astepţi, legat în neputinţă,

Priveşte şi tu azi, în sus!

Nu dispera, ci ai credinţă

Şi te va vindeca Iisus!



Te-apropie, nu-ţi fie teamă!

Doar Domnu-I cel ce vindecă!

El şi pe tine azi te cheamă

Ca pe femeia gârbovă.



El, mâna-I binecuvântată

Va-întinde şi asupra ta.

Poţi fi pe veci eliberată

Şi vindecată, sora mea!