Poezie Bogatul nemilostiv

Din Șeol, striga bogatul,

Așa cum strigă mereu

Cei ce nu primesc Cuvâtul

Și Harul lui Dumnezeu.



Doar lui își dădea importanța;

Nemilos, pasiv și rău

Și-a trăit vesel viața

Numai după placul său.



Ce-i de lut și trecător

S-a-ntors repede-n pământ,

Dar sufletul nemuritor

În Gheenă i-a fost târât!



Îl vedea-acum pe săracul,

De pe-a casei sale trepți

Fericit, stând pe Cerdacul

Celor sfinți, iubiți și drepți.



Și vai! El, ce-avuse totul

În viață, pe pământ,

Pe veci îl va arde focul

Căci n-a ascultat de Cuvânt!



Dintr-acel Loc, se ruga

La Părintele Avraam.

Din văpaia-n care ardea

Se gândea și l-al său neam.



La toți frații lui de-acasă

Ce trăiau la fel ca el;

Fără slava cea cerească,

Departe de Dumnezeu.



Vroia mult să-i înștiințeze

Și chiar din Șeol să vină,

La ei, să-i Evanghelizeze

Cineva, plin de lumină.



Groaznic îi venea răspunsul

Că mântuirea-i pe pământ,

Că Dumnezeu dădu-Se totul

Numai, nu toți L-au primit.



Frați, surori, copiii iubiți

Și doriți de Dumnezeu;

'Nălța-ți rugăciuni fierbinți,

Pocăiți-vă mereu,



Ascultați-L și-L primiți

Bine, AZI, pe Dumnezeu

Dacă vreți fi fericiți

Pentru veci în Raiul Său!



Mâine, poate fi târziu

Pentru rugi și pocăință!

Dumnezeu, prin al Său Fiu

Azi, te cheamă la viață!



Strigă-acuma către Domnul,

Spune-I bucuria ta,

Varsă-ți dacă vrei amarul,

Dar nu te îndepărta



De Cuvântul și de Harul

Care ți se poate da.

Căci, în Iad n-o să ai altul

Orișicât te vei ruga!



de Ioan Hapca (Ionică)

Zaragoza