Poezie Multumirea (1)

Multumirea



Doamne, bucuroasa sunt ca ai pus mana pe mine,

Si ai facut minuni mereu in dreptul meu,

Sunt una din lucrarile dragi, facute de Tine,

In care ai pus valoare inconjurandu-ma cu bratul Tau.



Iti multumesc, dar nu ma pot ridica mai sus

In credinta si cu stradaniile mele cum ai merita,

Cand vad in jur dragostea-Ti o Doamne Isus,

Si zi de zi cum Te-ngrijesti si de viata mea.



Cu binecuvantari ceresti, Te arati fara zabava,

Ca fulgii ce zboara din inaltime ziua-ntreaga.

Si se lasa usurel si peste fiinta mea,

Ca sa vad ca ajutorul este doar din partea Ta.



Nu am merit pe masura ingrijirii acordate.

Caci de mica eu am fost pusa-n banca de la spate,

Dar ai facut ca sa fie ca un rai unde am stat,

Cu prezenta-Ti minunata si puterea ce mi-ai dat.



Caci si cela rau adesea se baga fara masura,

Ca stia ca-s fiul Tau oglindind a Ta faptura.

Venea pana-n dreptul meu sa dea tulburari si chin,

Dar mi-ai aparat viata si-am simtit asta din plin.



De aceeia-Ti multumesc, ca ai fost de partea mea

Si-n iubirea Ta de sus am vazut harul in ea.

Pas cu pas din partea mea, las in ruga-mi cu ardoare,

Mii de multumiri aduse si intinse pe carare.



Strang la piept Cuvantul Tau, izvorat din slavi divine,

Si Te rog inca o data sa cobori azi si la mine.

Iti dau cinstea si onoarea, slava care se cuvine,

Si cu drag doresc sa-Ti spun- Te iubesc nespus Stapane.



Amin