Poezie Mama fiilor lui Zebedei

Mama fiilor lui Zebedei



Mat.18-22, 20 ;20-28, 27 ;56



La Domnu-Iisus veni odată

O mamă cu băieţii ei.

Aceştia îl aveau ca tată

Pe cunoscutul Zebedei,



Pescar bătrân şi om de treabă,

Cam arţăgos de felul lui,

Că pe băieţi, cetatea-ntreagă

-I numea “fiii tunetului”.



În Galileea locuiră

Pân’ l-au aflat pe-Învăţător.

În acea zi, nu pescuiră

Nimic. Lucrau cu tatăl lor



Să-şi dreagă mrejile stricate.

La mal se odihneau un pic.

Iacov era şi al său frate

Ioan, care era mai mic.



Iisus mergea pe ţărm ,agale

Şi i-a chemat pe amândoi.

Ei l-au urmat voioşi pe cale,

Pe calea sfântă-a vieţii noi.



Căci nu se mai îndepărtară

De-Învăţătorul minunat.

Atâtea taine noi aflară

Şi pretutindeni l-au urmat



Pe drumuri, prin cetăţi, şi sate

Pe unde El călătorea.

Au fost şi ei martori la toate

Minunile ce le făcea.



Şi mama lor îi însoţise

Să fie alături de ei

Pe-Învăţătorul îl slujise

Cu alte câteva femei.



Dar inima-i de mamă bună

Bătea pentru ai ei copii;

“De-ar fi tot timpul împreună

Cu-Învăţătorul, bine-ar fi!”



Dacă Iisus , Mesia este,

Va deveni un împărat!

Şi-acela care cârmuieşte

Va fi mereu înconjurat



De-înalţi slujbaşi, miniştri poate!

Atunci, un plan îşi întocmi:

Invăţătoru-I bun şi poate

Dorinţa ei a împlini!



Va merge deci la El să-I spună

La dreapta sa şi la stânga

Pe fiii ei cei doi să-i pună

Când va veni în slava Sa.



Veniră deci toţi trei la Dânsul

Şi după ce s-au închinat,

Aproape-o podidise plânsul

Cererea când şi-a prezentat.



Iisus le-a ascultat dorinţa

Şi nici măcar nu i-a mustrat!

Chiar le-a apreciat credinţa,

Apoi , însă, le-a explicat



Că vor fi suferinţe multe

Pe care le va suporta,

Iar cei ce vor de El s-asculte

Cu greu botez s-or boteza.



Şi chiar dacă vor bea paharul

Cu suferinţe încărcat,

De Tatăl doar atârnă harul

De-a fi cu Fiul înălţat.



Le spuse apoi cu răbdare

Că în împărăţia Sa,

Cel ce voieşte-a fi mai mare,

În umilinţă-ntâi va sta.



Iar cel ce-ntâiul vrea să fie,

Ori să devină-învăţător,

Acela trebuie să ştie

Că va fi robul tuturor.



Cum El, Domnul şi-Învăţătorul,

A fost trimis pentru-a sluji

De Tatăl Atotştiitorul.

Chiar viaţa şi-o va dărui!



Au înţeles nu numai fraţii

Care-au venit cu mama lor,

Ci inteles-au şi mulţi alţii

Care-au crezut asemeni lor



Că a fi credincios se cheamă

Nu doar să ai un trai frumos,

Ci creştinism real înseamnă

Să fii în totul ca Hristos;



La rău, tu să răspunzi cu bine,

Pe toţi vrăjmaşii să-i iubeşti

Şi să te dăruieşti pe tine,

Din dragoste să te jertfeşti.



Ramas-a scris în cartea sfântă

De râvna acestei femei

Ce mijloceşte, se frământă

Şi luptă pentru fiii ei.



Femei ca ea şi azi sunt multe,

Mame, ce fiii şi-i iubesc.

Dar oare, câte vor s-asculte

De-Învăţătorul cel ceresc?



De vrei să faci un mare bine

Copilului ce îl iubeşti,

Lângă Hristos cu tine-l ţine

Şi pentru el să mijloceşti



Ca să rămână în credinţă

Şi când va bea pahar amar.

Doar lângă Domnu-i biruinţă,

La El găseşti belşug de har.



Dă, Doamne, mamelor creştine

Copii ca ai lui Zebedei,

Care te vor urma pe Tine

Iar nouă, dă-ne râvna ei,



A mamei ce nu osteneşte

Ca să-l slujească pe Iisus

Iar pentru cei dragi mijloceşte

S-ajungă-n ţara cea de sus!