Poezie Când crucea-i grea...

CÂND CRUCEA-I GREA...



Când crucea-i grea, iar apăsarea

Îmi pare că nu pot s-o port

Mi-aduci, Isuse, uşurarea

Să pot continua lucrarea

În drumul spre eternul Port.



Când vine boala nemiloasă

Îmi dai tării s-o pot purta

Ştiu, Mire drag, că Ţie-Ţi pasă

De ce-i ce-s parte din Mireasă

Şi preţuiesc prezenţa Ta.



Pe marea vieţii vijelia

E-aşa grozavă uneori

Că îmi ucide veselia

Şi-mi este greu să ţin făclia

Şi pretutindeni văd doar nori,



Dar înălţând un gând spre Tine

Se potoleşte valul greu

Doar de la Tine pot obţine

Merindea stărilor divine

Şi-orientare pe traseu.



Când uriaşă-i presiunea

Născută de povara grea

Şi-nceţoşată-i viziunea

Atunci îmi revelezi minunea

Să pot, din nou, elan avea.



Eşti sprijinul vieţii mele

O, Fiule ce-ai fost jertfit

Când greutăţile-s prea grele

Îmi spui ce-i dincolo de stele

Şi-atunci mă simt preafericit.



George Cornici/ 8 Februarie, 2012