Poezie Idee

Îmi naște-n minte o idee

scrisă cu litere de-o şchioapă;

inima-mi plânge şi-mi adapă

doru-n culori de curcubeie.



Se-neacă gândurile toate

‘n-acelaşi ochi de curcubeu

şi-aproape sunt de Dumnezeu

cu amintirile uitate.



Trupul nu-l simt că nu-l mai am:

s-a transformat în nemurire

îmbrăcând strai ţesut din fire

şi-aripi din foi de celofan.



Şi zbor cu aripile-ntinse

din vis în stea, din nor în soare

până la tronul de splendoare

să ud picioarele străpunse,



să le stropesc cu bob de rouă,

să le mângâi c-o sărutare.

Îngenuncheat în adorare

cuprind picioarele-amândouă



şi-mi moi aripile-n Lumină

să scriu ideea de-nceput

pe-o boare din văzduhul mut

şi s-o trimit în jos, în tină,



ca să citească orişicare

ce e dincolo de Pământ,

cum e Acel ce este sfânt,

Isus, Iubirea cea mai mare…



Cristina Magdalena Frâncu