Poezie Viile morminte

Printre viile morminte

Se vorbește tot mai des

Despre lucrurile sfinte

Doar că nu au toți succes



Se vorbește de iertare

De iubire și avânt

Doar că altă față are

Neglijind al Său Cuvânt



Mulți se-ntreabă azi,,de ce,,

Nu primim nici un răspuns

Pentrucă-s doar scâncete

Și de ele El e-ascuns



Se-ntâlnesc la mese mari

Răstignind iarăși pe Domnul

Nedorind ca cei sărmani

Să cunoască Adevărul



Mulți din ei își spun prooroci

Și-ți vorbesc doar ce îți place

Doar că de vrei să-i provoci

Te poftesc să-i lași în pace



Și mai mulți sânt adormiți

Căci demult se folosesc

De-ale lor rănite minți

Murmurând un mulțumesc



Bătrânul se odihnește

Tânărul e obosit

Nimeni numai duce pește

Celuia, ce-i flămânzit



,,Vrem trezire,, strigă toți

Evitând azi pocăința

Se-nrudesc cu cei ce-s hoți

Rezultatu-i suferința



Nu se mai stă pe genunchi

Biblia se răsfoește

Au rămas doar un mănunchi

Care încă mijlocește



Căci El-Domnul Dumnezeu

Nu va fi batjocorit

De acel ce-i este greu

Să-L slujească mulțumit



El își pune Duhul Său

Doar în vasele curate

Ce-L proclamă-Dumnezeu

Răspândind a Lui Dreptate



Și va triumfa în veac

Doar acea trăire care

A purtat un gând curat

Pentru sfânta Sa lucrare.



Amin!