Poezie DATI-MI TOIAGUL !

Am ajuns la tarmul Marii Rosii

pentru ultima data.

De-o parte si de alta ,

multimile dezlantuite danseaza frenetic,

aclamandu-i pe Ammon, Osiris si Ra.

Pentru a cata oara ? !



Am lasat in urma sclavia,

si malul Nilului meu.

Dati-mi, Toiagul !

Pustiul acesta se destrama ,

in dune jilave si reci ,

sub picioarele mele amortite.

Cineva sa-mi aduca Toiagul !

Vreau sa pasesc mai repede

pe Adancul eliberator al Marii .

Nu vreau sa mai zabovesc aici,

langa acest stalp de sare,

care ma striga sa-i inalt adorare.

M-asteapta Cetatea cu porti de iacint.

locul meu etern de scapare ,

Acolo Tata imi va zambi ,

si toti fratii-n Sarbatoare ,

imi vor da sfanta lor imbratisare.



Dati-mi , Toiagul !

Dincolo, pe Tarmul celalalt,

nu va mai fi niciun egiptean.



( Bucuresti , Februarie – 2011, Ianuarie – 2012 ; din volumul Pasi printre pietrele Sionului )