Poezie Zi de Iarnă

Zi de Iarnă



Ninge tare afară, viscolind zăpada,

E vifor şi frig, şi nămeţi se-aşează

Pe uliţe-n stoluri, totul camuflează;

Cu troiene albe s-a-mbrăcat ograda

Şi-oriunde priveşti, albul luminează.



Sub rafale grele de vânt ce oftează

Gem copacii toţi. Norii cu grămada,

Se plimbă pe ceruri să facă dovada

Că-şi fac datoria, că iarna primează

Şi că-i vremea ei, să-şi facă rocada.



Dacă zăpadă e multă, o să fie pâine

Şi-anul care vine de roade-o fi plin,

Căci vor strânge toţi belşugul divin;

Nimeni n-o avea, grija cea de mâine

Şi-orizontul vieţii, va fi-astfel, senin.



Zicala-i credibilă, venind din străbuni

Cu albul zăpezii, mereu peste vremi;

Când la gura sobei, trecutul rechemi

Şi focul s-aprinde buchisind cărbuni,

În rugă umilă pe Domnul să-L chemi!



E frumoasă iarna, când omul e gata

Pregătit cu toate spre-a trece cu bine,

Viscolul şi-ngheţul, factori ce-l reţine

Dela munca proprie, obligat de-a sta...

La ce face Domnu,-i timp de-a cugeta!



Flavius Laurian Duverna

07 februarie 2012