Poezie Ne-ai netezit cărarea...

NE-AI NETEZIT CĂRAREA…



Ne-ai netezit cărarea

Şi ne-o mai netezeşti

Părinte-al îndurării

Ce bun şi drept, Tu, eşti!

Înlături bolovanii

Ce ne-ar răni-n picior

Şi-aşa putem ajunge

La veşnicul Izvor.



Ne-ai netezit cărarea

Să nu ne-mpiedicăm

În rocile-ascuţite

Şi-acum înaintăm

Spre-acele dragi incinte

La care-ades gândim

În locul plin de glorii

Şi-, n veci, cel mai sublim.



Denivelări sunt multe

Pe drumu-ngust spre Rai

Urcuşul nu-i uşor

Dar energii ne dai

Iar cursele plantate

În calea spre Liman

Le desfiinţezi pe toate

Cu înţeleptu-Ţi plan.



Tu mergi ‘naintea noastră

Să-nlături spinii deşi

Purtarea Ta de grijă

Pentru acei aleşi

E o comoară sfântă,

E darul cel mai drag

O cum să nu tânjim

La splendidul Meleag?



Ne nivelezi cărarea

La fiecare pas

Desigur – eşti cu noi

În a-ncercării ceas

De fiecare dată

Când paşii-s osteniţi

Suporţi umblarea noastră,

Suntem întineriţi.



O, veşnicule Tată

Dorim şi-n viitor

Să mergem tot cu Tine

Spre veşnicul Izvor

Oricâte-ar fi pe cale

Adânci denivelări

Câlătorim spre Plaiul

Cel fără de-ntristări.



George Cornici/6 Februarie, 2012