Poezie E minunat să fii creştin!

Ce minunat că-n Viaţă sunt creştin!

Că Dumnezeu mi-a dat şi-mi dă Credinţă

În poezia traiului senin

Mi-e binecuvântată-a mea fiinţă.



Nu sunt un bocitor de Cale grea,

Doar orice zi-i mai proaspătă, mai nouă

Şi-i mai matură fericirea mea

Stropită cu-a Cuvântului Sfânt rouă.



Tot mai şi mai departe de-orice rău

Cu toate şmecheriile-i propuse...

De mi-a fost greu – odată mi-a fost greu:

Tot timpul pe Isus cât nu-L ştiusem.



În toate-atunci aveam doar nenoroc

De-mi blestemam cum anu-aşa şi clipa...

Acum, trecut prin apă şi prin foc,

Îmi văd tot mai puternică aripa.



Nu pot să mă învăţ să nu mă mir

Cu inima, cu firea şi cu duhul:

Isuse,-n Tine zbor, visez, respir,

Că mi-eşti Lumina, Dorul şi Văzduhul!