Poezie Nimic nu am...

Doamne, deseori eu mă gândesc:

ce anume, aş putea să-Ţi dăruiesc,

ca astfel, dragostea să-Ţi răsplătesc?



Ce lucru este-al meu, pe care Tu să nu mi-l dai?

În orice clipă, lângă mine stai...

Mă-mbraci într-al ocrotirii strai!



De găseşti în mine un strop de credinţă,

Tu mă răsplăteşti cu prisosinţă...

Curăţindu-mă de orice neputinţă,

Purtându-mă din biruinţă-n biruinţă!





În pământul inimii uscat, fără de apă,

Ai pus izvor binecuvântat, ce şi pe alţii-i adapă.

Nimic nu am. Sunt doar o lacrimă pe-a Ta pleoapă.

Păstrează-mă-n orice clipă, doar sub sfânta-Ţi aripă!





Amin