Poezie Slăvi deșarte

Slăvi deșarte, bârnă-n ochi

Doar neghină nu și grâu

Văzătorul dă în gropi

Orbul merge fără frâu



Înțeleptul sa oprit

Întâlnindu-L pe Isus

A-nțeles că e prostit

De acel, ce-i e supus



Văduva necazu-și plânge

El-orfanul a lui soartă

Și din rană încă curge

Sângele de altă dată



Lacrimi curg pe-ntreg pământ

Și dureri sânt tot mai mari

Bate-al neștiinței vânt

Spulberând pe cei mai tari



Strigă mulți din valea morții

Ca să iasă din mormânt

Dar mai mulți s-au dat cu hoții

Părăsind al Său Cuvânt



Banii sânt tot mai puțini

Chiar de-s mulți numai ajung

Folosiți sânt de străini

Nu pentru-al credinței jug



***

Vine ceasul, a sosit

Trâmbița-și avântă glasul

Văzătorul e orbit

Orbul își îndreaptă pasul



Către Domnul, în văzduh

Căci a vrut mereu să vadă

Prin Isus, prin Sfântul Duh

Binecuvântatul Tată.



Amin!