Poezie Înviere (1)

Înviere



Cântat de cocoş se aude în noapte,

Iubiri licăresc în priviri de Trădat,

Iar inima-n piept pulsează doar şoapte,

Ce plâng remuşcarea şi-ntregul păcat.



Dar coruri de îngeri repetă cântarea,

Miros de-nviere răzbate din flori,

Pe drum de lumini se întoarce Mesia,

El frânge mormântul şi biruie-n zori.



Ce bine-i să-L vezi pe-nviatul Mesia,

Se duse să moară o clipă, şi-atât;

În sufletul trist reînvie speranţa,

Atingerii palmei şi coastei lui Crist.



La ţărmuri de viaţă Păstorul începe

Să 'cerce-n iubire pe cei ce-au trădat;

Pe deal, lemnul crucii rodise iertare,

Să mântuie lumea ce zace-n păcat.



Cântat de cocoş peste veacuri străbate,

Dar lacrimi secat-au şi nu-i plâns amar;

Iubirea lui Isus şi jertfa rămâne,

Cristosul Mesia e viu, da-n zadar.



În ziua din urmă ce-i zi de-nviere,

Trompete suna-vor în loc de cocoşi,

Mulţime de oameni iertare-şi va cere,

Cu plâns şi cu lacrimi, dar fără folos.