Poezie Poporul Meu...(4)

POPORUL MEU(4)



Poporul Meu din nou te cert

Căci ţi-am văzut alunecarea

Şi-acum un lucru este cert:

Domneşte-n tine nepăsarea.



V-au amăgit concepte noi

Ce vin spre voi cu îndrăzneală

Cum de-aţi uitat că nu-s eroi

Acei ce cad de oboseală?



Spre voi belşug am revărsat

De pace trainică, cerească

Dar voi, adesea, M-aţi uitat

Lăsând credinţa să slăbească.



Din Carte hrană rar luaţi

O, ce-ntristare îmi produceţi!

Tocmai de-aceea eşuaţi

Cu Vestea Bună când vă duceţi.



V-am protejat; vă protejez

Dar înc-odată cer slujire,

Vă cer să-nflăcăraţi un crez

Ce a intrat în adormire.



Vă vreau, pe toţi, reprezentanţi

Să răspândiţi neprihănire

Căci sunt atâţia ignoranţi

Ce nu cunosc cei-i NEMURIRE.



Luptaţi cu râvnă ca-ntrecut

Când dragostea era intensă,

Când mult mai mult v-aţi încrezut

În bunătatea Mea imensă.



Şi azi vă dau ce-i necesar

Să împliniţi solia bine

Să spuneţi ce mărgăritar

Oricine poate-afla în Mine.



Poporul Meu din nou te-ndrum

Spre faptele ce-Mi fac plăcere

Şi nu uita că eşti pe-un drum

Ce a trecut prin Înviere.



George Cornici/30 Ianuarie, 2012