Poezie Din valu-acestei lumi...

Din valu-acestei lumi...



Din valu-acestei lumi deşarte

Ce-n permanenţă mă îmbie

La viaţa ei ca să iau parte,

Eu m-am retras spre veşnicie

Pătruns de-o sfântă bucurie.



M-am rupt din laţul ei întins

Cu viitorul ei vremelnic,

Şi Dragostea ce m-a cuprins

E vectorul cel mai puternic

Al sufletului, ce-i prielnic.



Astfel mă lupt să-mi biruiesc

Pornirile-abstracte, fireşti,

Prin har să le înlocuiesc

Cu gândul la cele cereşti,

Liber de lucruri pământeşti.



Cuvântul sfânt îmi e lumină

Pe-a vieţii cale-ndrumător,

El mă îndrumă, mă sprijină,

Mi-e cel mai bun sfătuitor

Şi paşii-i fac, în ritm uşor.



Nu mă avânt peste puteri

În cele ce nu pot pretinde,

Şi nu-mi îndrept spre nicăieri

Puterea minţii de a prinde

Dragostea cum mă cuprinde.



Ea e misterul cel ascuns

În planul scump de mântuire,

De mintea-mi mică nepătruns

Expus la Gogota-n jertfire,

Să-mi dea sfânta neprihănire.



Flavius Laurian Duverna

05 februarie 2012