Poezie Știm... (1)

Știm cu toți că-i grea durere,

Pribegind pe-acest Pământ,

Să nu mai găsești iubire

Nici la cei ce i-ai iubit....



Dar, Ce greu trebuie să-I fie

Dumnezeului Preasfânt,

Respins de-a noastră trăire,

Deși pentru noi S-A jertfit!



Știm cu toții ce-i amarul

Când respinși și lepădați,

Nu ne-ncadrăm în tiparul

Unor dragi și iubiți frați....



Dar ce simte oare, Domnul,

Fiul Tatălui Preasfânt,

Când este respins de omul

Pentru care S-A jertfit?!



Știm cu toții ce-i păcatul

Și-n cine lovește el,

Dar să nu mai facem altul

Parcă, numai nu putem....



Deși, știm că ne așteaptă

Însuși bunul Dumnezeu,

Cu o veșnică răsplată

Dacă-nvingem pentru El!



Știm cu toți ce-i Rugăciunea

Dar ,,Rugați-vă ne-ncetat''

Cunoscut de toată lumea,

Prea puțin e practicat....



Astfel: Duhul Sfânt, într-una

E-ntristat și alungat,

Căci n-alegem rugăciunea

Ci trăirea în păcat!



Fiecare zi trăită...

Este un piron înfipt,

Fie-n mâna Cea Preasfântă,

Fie-n firea de pământ....



O, ce inimă de Tată

Are Domnul Preaiubit,

Care rabdă și așteaptă

Să devii mai pocăit!



Zaragoza 18 Sept. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)