Poezie Turnul Babel (1)

Genesa 11





În câmpia Șinear,

Oamenii s-au adunat.

Toți aveau o limbă, dar

Ei astfel au cuvântat:



„Haidem cărămizi să facem,

O cetate să zidim,

Cerul, cu vârfu-i s-atingem.

Prin muncă s-o construim,



Ca noi să avem un nume,

Să nu fim împrăștiați,

Pe pământul tot, din lume,

Să trăim uniți ca frați.



Domnul Sfânt S-a coborât

Să vadă ce-au izbutit.

Fără frică de Cel Sfânt,

Pământenii s-au unit.



Nu țin cont de Dumnezeu.

Oamenii siguri pe ei,

Nesupuși și plini de eu,

Neascultători și răi.



Domnul, limba le-a-ncurcat

Planul, să nu mai zidească.

Pe pământ i-a-mprăștiat,

Peste tot să se-nmulțească.



O, dragul meu, nu-n Șinear

Să vă uniți, ci-n adunare!

Primește mântuirea-n dar!

E ceasul cercetării tale!