Poezie Cap plecat, cap acoperit

Ce zici de o Adunare

Unde doamne și ,,domnițe”

Au pe cap doar cordeluțe,

...,,Fără de asemănare”...



Nu poți trăi cu Hristos

După cum te-ndeamnă firea,

Făr’ să-I dovedești iubirea

Ascultând de El frumos!



Tot mai rar prin Adunare,

Doamnele au batic pe cap,

Căci azi, e-un mare handicap

,,Supunere și ascultare”.



Cum privește Domnu Isus

Pe femeia aceia care

Nu-și vrea pune-nvălitoare

Pe-al ei cap, cum El i-a spus?



Critici oare ce spun eu?

Dar Îngerii ce pot spune

Când nimeni nu se supune

Pe deplin lui Dumnezeu?!



Ce-ai să faci în ziua-n care

Biblia-și judecă interpreții

Și-și va răsplăti adepții...

Printre care vei fi oare?



Printre cei cu cordeluța

În văpaia Iadului

Ori în slava Raiului

Printre cei cu ,,năfrămuța”?



La Cuvânt ne raportăm

Cu supunere, ascultare...

Ori, după caz, cu interpretare.

Dar socoteală o să dăm!



Cine nu se vrea supune

Și nu își apleacă capul...

Nu poate primi veșmântul

Și cununile divine.



Cine vrea acoperire

Înaintea Judecății,

Către Soarele dreptății

Se îndreaptă cu iubire.



Pentru-a iubi cum se cuvine,

Porunca, trebuie-mplinită

Nu-nstrâmbată și sucită

După cum ne pică bine!



Toți care s-au rușinat

De Hristos și-a Lui cerințe

Zac într-a lor neputințe.

Căci, singuri s-au condamnat!



Poate, dur m-am exprimat

Și m-aplec să-mi cer iertare.

Dar, Iadul cu focu-i mare,

Mult mai ,,dur” e de-ndurat!



Zaragoza 04/02/2012

de Ioan Hapca (Ionică)