Poezie Vindecarea soacrei lui Petru

Vindecarea soacrei lui Petru

Marcu 1:29-31





Isus a mers la Petru-acasă,

Căci prin cetatea lui trecea.

Când L-au chemat, în orice casă

S-a dus, că El nu refuza



Şi nici nu alunga pe nimeni

Din cei ce ajutor cereau

Dintre mulţimile de oameni

Care mereu L-înconjurau.



El n-avea tihnă niciodată

Fiindcă mulţimea-L îmbulzea.

Dar iată că de-această dată

Erau doar ucenici-câţiva.



Şi când intrară înăuntru,

În casa unde locuia,

Văzură pe soacra lui Petru

Prinsă de friguri cum zăcea.



Ştiau că-i o femeie bună

Şi Îl rugară pentru ea.

Isus o apucă de mână

Uitându-se ţintă la ea.



Din pat uşor a ridicat-o

Şi chiar în clipa aceea

Frigurile au lăsat-o!

Apoi, femeia le slujea.



Astăzi, s-ajungă şi la tine

În casă, Domnul Isus vrea

Bolnavii să ţi-i facă bine

De orice boală ar zăcea.



O, cheamă-L, ca să se atingă

Cu dragoste de mâna lor!

Numai El singur îi ridică

Şi dă tărie tuturor!



Acum, şi noi, ca ucenicii

Pentru ai noştri Te rugăm:

Familie, vecini, amicii,

Să vii să-i vindeci Te chemăm.



Zac mulţi bolnavi, dar nu de friguri,

Că poate s-ar fi vindecat,

Ci i-a lovit cu grele chinuri

Boala cu numele păcat.



Doar Tu eşti medicul cel mare

Care îi poate vindeca

Doar Tu poţi să le dai iertare

Vino, Isus, nu ne lăsa!