Poezie Cum îţi faci mărturisirea

Să vezi cum harurile slavei

Te cîntăresc cu îndurare,

E mîna sfîntă, salvatoare

Ce-ţi scrie azi. "Eliberare".



Să poţi să biruieşti păcatul

Scăpînd de-a lumii amăgire,

E pasul care de-l faci tu astăzi,

Te-apropii mult de mîntuire.



Mărturisire,-nseamnă-a spune

Tot ce lăuntrul tău apasă

Şi orice fel de luptă-a vieţii

Ce urme-adînci, ades îţi lasă.



Cum îţi faci mărturisirea?

Ce-nţelegi tu azi prin ea?

Fă-o azi cu dăruire

Şi-ţi va lua povara grea.



Cînd vei primi libertatea,

Şi-n credinţă vei spori,

Vei pricepe –ntîietatea

Cu care trebuie-a sluji.



Vei scăpa de neputinţe,

Lucrul îţi va fi mai cu spor;

Somnul îţi va fi mai dulce

Şi mersul mult mai uşor....



Căci la cumpăna gîndirii,

Stă adesea un cîntar

Şi în el mereu se scrie:

"Libertate" sau "Amar".



Domnul vrea ca azi din tine,

Să facă om fericit

Fără de poveri creştine,

Şi de neputinţi lovit.



Vino şi mărturiseşte

Jos la crucea lui Hristos,

Căci a Lui rane mai poartă

Iertare la păcătos!



Nu cântări a lumii fapte

Ce nu-s pe placul lui Hristos;

Sileşte-te să nu iei parte

Şi fugi de ce-i fără folos!



Să nu accepţi oferta lumii,

Să nu admiri deşertăciuni

Că-i ancora înşelăciunii

Care se luptă în priviri.



Priveşte ţintă prin credinţă

Să vezi şi tu cerul deschis

Cum îngeri urcă şi coboară

De sus, din noul Paradis.



Hai, scrie azi o nouă filă

Cu-o viaţă nouă în Hristos;

Încinge-te şi mergi-nainte,

Trăieşe şi tu cu folos!



Încinge-te cu umilinţă

În lupta ce mereu o porţi,

Şi-apoi porneşte prin credinţă,

Şi-aşa, te-apropii de Hristos.



Căci nu mai este mult aicea

De cîntărit poveri şi sfat;

Dar s-a deschis prin har portiţă

Să fii şi tu eliberat.



Căci stau adesea la altare

Şi chiar slujesc pentru popor,

Legaţi de amăgiri amare

Cei ce-şi ascund păcatul lor.



Dar totul iese la lumină,

Tot ce e pus sub oboroc.

Deci, de ţi-s ochii unşi cu tină

Vino, şi la cruce lasă tot!



Căci numai Sîngele Salvării

Te poate azi elibera

De duhurile de-ntinare,

Ce podidesc fiinţa ta.



Adesea nervii sau mîndria

Te duce iute-n poticniri

Sau poate doar faţărnicia

Te smulge de la înnoiri.



Dar n-are rost, e mult prea dulce

Pacea ce vine din Isus

S-o vinzi pe lucrurul ce n-aduce

În suflet, chiar nici un folos.



Nu pune niciodată-alături

Harul ce ni l-a dat Isus

Cu lupta firii ce te-mpinge

Să nu te laşi a fi supus.



Aceasta nu-i o cîntărire

Trasată-n pace de Hristos

Deşi îţi pare-o potrivire

Să ştii că n-are nici un rost.



Iertarea este tot ce poate

Să ni se dea aicea jos

Căci orice om ce e sub soare,

Din firea lui e păcătos.



În schimb, iertarea îţi aduce,

Comori ce vin de la-nălţimi

Căci vine bucurie, pace,

Şi ochii îţi vor fi senini.



Şi-atunci va radia din tine

Lumina Domnului Isus

Şi s-a vedea şi prin mulţime

La Cel ce stă acum răpus.



De aceea la calvar, pe cruce,

Isus S-a pus ca un hotar

Căci izbăvirea Lui ne duce

Izbîndă sfîntă din amar.



Azi clipa deşteptării strigă

Dar mult, nu va mai răsuna.

Eşti gata de întîmpinare

Sau lupta grea te va lega?



De-aceea azi, mai mult veghează

Şi la altar azi, lasă tot!

De lupta grea te depărtează,

Şi Domnul te va elibera.

Amin