Poezie Blândeţea (1)

Blândeţea este roada cea bogată,

Din Duhul Sfânt lăsată în Scriptură,

S-o moştenim de vrem s-avem viaţă,

S-o cultivăm, blândeţea se învaţă.



Blândeţea nu-i deloc o slăbiciune,

Ci o putere ce-o primeşti de sus,

Să poţi să taci, răbdând e-o artă,

Şi să fii blând ca Mielul Blând Isus.



Nu cei nervoşi, rapizi la supărare

Şi fără cumpăt, răi şi guralivi

Vor moşteni cu Tine loc în slavă,

Ci doar acei ce-s blânzi şi milostivi.



Blândeţea e iubire si putere,

E bunătate, e smerenia Lui,

E mare har să poţi să rabzi pe Cale,

Să-nfrunţi tot răul cu blândeţea Lui!



Blândeţea e un har şi o victorie,

E roada ce se naşte cu folos,

Ne dă putere şi ne luminează,

Pecete să ne fie blândeţea Lui Hristos!



Ne iartă Doamne de n-avem blândeţe,

Ne curăţeşte şi ne umple de iubirea Ta,

Să moştenim în cer un loc cu Tine,

Căci blânzii vor ajunge-n slava Ta!

Amin!