Poezie Limba (1)

Citiți cu mare atenție: Iacov, capitolul 3







Iată, ce-am pățit, măi frate,

Vreau să mă mărturisesc:

Crezând că eu am dreptate

Să arăt unele fapte,

M-am trezit că eu bârfesc.



„Soră dragă, nu e bine

Cum e ăla, cum ești tu!”

Și-n loc să mă văd pe mine,

Să mă rog, cum se cuvine,

Limba, venin se făcu.



„Vai, da tânăra cutare,

Nu o vezi cum s-ambrăcat?

Și-a venit în adunare,

Mai gătită ca oricare!”

Am bârfit și e păcat!



„Măi copile, nu asculți?

C-așa-i scris, chiar în Scriptură!!”

Și-n loc pildă să mă fac,

Limba, mi-a vorbit pe plac,

Dând o altă-nvățătură.



„Am crezut că respectată

Eu voi fi, cât le-am făcut.”

De al meu băiat, sau fată,

Că sunt mamă, sau ești tată,

Dar vorba lor, m-a durut.



Dar copile, tu respectă

Ce Cuvântul te învață!

Fii cu-nțelepciune multă

Și de părinți, tu ascultă,

Când în Domnu-ți dau povață!



Când răbdare nu au, dragă,

Cu asprime de-ți vorbesc,

Tu la Domnul te mai roagă,

Că, vai cu greu,viața-ntreagă

Zi de zi, te îngrijesc.



Haideți frați, surori, cu toții

Să-ncetăm să mai bârfim!

Să ne-asculte Domnul Vieții!

Să ne schimbăm mersul vieții,

Grabnic să ne pocăim!



Moartea, e din neascultare

De Cuvântul care-i scris.

Ea nu ne face favoare,

Ci ne duce spre pierzare

Înspre iad, înspre abis.



Căci mândria, spre pierzare

Ea ne duce iar și iar

Și trufia, spre cădere,

Însă, Domnul cu plăcere,

Celor smeriți le dă har!



Duhul Sfânt și-a Lui izvoare

Azi să curgă ca un râu.

Să coboare-n cercetare,

Să ne facă o schimbare,

Să ne dea putere mare

Limba s-o ținem în frâu!