Poezie La ce te gîndesti tu, oare?

La ce te gîndeşti tu, oare,

Scumpul meu ascultător

Ţii gîndul pe sfînta cale

Sau îţi fuge-ntîmplător?



Cel ce cercetează gîndul

Şi-ţi cunoaşte mintea ta

Este Domnul, Creatorul,

Ştie ce gîndeşti în ea.



Cum a fost amăgită Eva

Şi Adam întîiul om,

În gînd a intrat satana

Să n-asculte în Eden.



Cain, primul om - cel care

A ucis un suflet viu,

A avut gînduri murdare

Ş-apoi a fugit în pustiu.



Cînd s-au scufundat în ape

Şi doar Noe a scăpat

Ei n-aveau doar răutate

Dar şi gîndul - era pătat.



Domnu-a văzut întocmirea

Gîndurilor oricărui om,

Şi aşa divinitatea

A hotărît un potop.



Cîte gînduri pot să fie

Într-o minte omenească;

Lăsaţi azi lumina vie

Orice gînd să-l lămurească!



Poţi gîndi e drept, ce-i bine

Sau gîndeşti numai la rău

Bine-ar fii ca orişicine

S-aibă gînd ca Dumnezeu.



Gîndul Lui e gînd prielnic

Trasat în dreptar ceresc

Viaţa e harul cel veşnic

Cu care-o să propăşeşti.



Doar El ştie ce-i gîndirea

Ce o ai în mintea ta,

Înainte ca – acţiunea

S-aibă loc în fapta ta.



Doar gîndeşti cu răutate

Şi ai şi păcătuit;

Mintea-adună pofte, fapte

Şi ai sufletul mînjit.



Te trezeşti că-naintarea

E stopată-n rele porţi

Inima e mai greoaie

Fără duhul lui Hristos.



Hai să zicem ca psalmistul:

"Doamne, vezi-mi calea mea,

Cercetează-mi Doamne gîndul,

Şi-l fă după voia Ta!"



Tot ce-i rău, te rog, departă

Şterge tu, Isuse tot.

Gîndul şi trăirea toată,

Umple-le doar de Hristos.



O, ce standarde înalte

Ni s-au dat din cer, de sus

Firi vechi nu-i place,

Dar valori ca ele nu-s.



Surpă orice-ntăritură

Şi lucrarea celui rău.

Înnoieşte-ţi azi gîndirea,

Intră pe făgaşul nou!



Gîndirea ce-o poţi în tine

Fă-o roabă de Hristos

Şi atunci gîndi-vei bine

Purtînd chipul lui Hristos.



Pune-ţi gîndu-n ascultare

De Cuvîntul Celui Viu,

Nu pleca-n plăceri amare,

Căci tu eşti un suflet viu.



Nu putem a ne permite

Să gîndim tot la plăceri.

Lasă-ţi gîndul în structura

Bunului Emanuel.



De gîndeşti tot la păcate

Şi la poftele lumeşti,

Ele fac din tine frate,

Rob, în lucruri pămînteşti.



Şi mîndria tot în minte

Naşte-un gînd deosebit

Zicîndu-ţi: "Du-te-nainte!"

Şi apoi, te-a prăbuşit.



Te-nveleşte c-o mahramă

Să nu vezi ce sus te sui

Şi ucide fără milă

Mulţi aleşi ai Domnului.



Nu-ţi lăsa mintea ta frate,

Ca şi coşul de gunoi

În care arunci de toate,

Tot ce vine de-orice soi.



Ţine-ţi gîndirea curată,

Umple-o-n frică de Hristos;

Biruinţa-i cîştigată,

De lupţi să te porţi frumos.



Pune-n gînd Cuvîntul veşnic

Care-i viu şi lucrător,

Căci el e mult mai prielnic,

Şi cu mult mai tăietor.



Ca o sabie ce taie

Care judecă simţiri

Şi-n adîncul inimii,

Pune sfintele trăiri.



Gîndul Domnului ne-ndeamnă

La fapte bune oricui,

Să lucrăm cu bunătate

În ogorul Domnului.



Iată care este cheia

Dată orişicărui gînd:

Staţi de veghe azi se cere,

Şi luptaţi după Cuvînt.



Ţine-ţi bine armătura,

Coiful, platoşa s-aveţi;

Iar credinţa-ntăritura,

Şi în luptă nu cădeţi.



Diavolul şi-a lui oştire

Va pleca neapărat

Dacă-n Sîngele iertării,

Vei spăla al tău păcat.



Fugi de el, lasă-l deoparte.

Rupe orice prietenii

Care de Isus desparte,

Şi atunci vei propăşi.



Ce poftă îţi aparţine

Şi o strîngi la pieptul tău?

Care ispitire oare

Te momeşte cel mai rău?



N-o acoperi, alung-o,

Nu te lăsa ispitit!

"Înapoia mea Satano,

Sunt de Domnul izbăvit!"



Zi aceasta cu putere

Dar cu umilinţă-n gînd

Şi atunci, şi-a ta gîndire,

O faci roabă Celui Sfînt.



Ce gîndeşti? Gîndeşte numai

La Isus şi cerul Său,

Şi tu vei primi cununa

De la bunul Dumnezeu.



Căci şi El gîndeşte-n milă

La tine şi cortul tău;

Te ţine cu drag de mînă

Cînd urcuşu-i tare greu.



Are-n plan şi viitorul

Care stă în faţa ta

Căci El este Dătătorul,

Cauza-ţi va rezolva.



Gîndul Lui e gînd de pace

Gînd prielnic orişicui,

Şansa Lui mereu deschide

Urme sfinte, orişicui.



Hai, ascultă-a Lui chemare

Tu, ce ai gîndul împărţit

Şi la tine-i rezolvare

Astăzi, şi nu la sfîrşit.



Puneţi astăzi în cîntare

Ce gîndiri avem în minţi

Şi-n prea sfîntă cercetare,

La credinţă pune punţi.



Urcă treaptă după treaptă,

Poartă gîndul lui Hristos;

Pune stîlpi pe calea dreaptă,

Dă dovezi de credincios.

Amin