Poezie S-ajung odată...

S-ajung odată...



S-ajung odată-n sfânta ţară

Cu-a ei Cetate sclipitoare,

Cu străzi de aur lucitoare

Unde e veşnic primăvară,

Acolo, viaţa în ritmul ei

Vesteşte scopul Dragostei

În fericirea ce-o-nconjoară.



S-ajung odată-n sfânta ţară

Cu-ale ei plaiuri veşnic verzi,

Ori-încotro priveşti şi vezi

Minuni de-o frumuseţe rară,

Minuni ce nu se pot descrie

Ce-s vrednice de veşnicie,

Şi cu nimic nu se compară.



S-ajung odată-n sfânta ţară

Cu pomul şi cu râul vieţii,

Ce-mpart misterul tinereţii

Ce alţi factori îl perturbară,

Când a intrat păcatu-n lume

Nemailăsând loc de cutume,

Şi-l voi cunoaşte-ntâia oară.



S-ajung odată-n sfânta ţară

Ce-i demnă de minunăţii,

Pentru ai ei preasfinţi copii

Din lumea cea anterioară,

Care-au trecut greul cercării

Prin Hristos, jertfa salvării,

Cu moartea-I extraordinară.



S-ajung odată-n sfânta ţară

Prin cea mai scumpă jertfire

Să-mi poată da mântuire,

Coborând în fapt de seară

Într-un mormânt gata săpat,

De unde în slăvă, a înviat

’Nălţându-se, la ceruri iară!



Flavius Laurian Duverna

02 februarie 2012