Poezie Mă întreb... (1)

Mă-ntreb de multe ori, cum oare,

Şi nu pot sincer să-nţeleg

Cum poţi să-mi laşi a Ta iertare,

Când eu iubirea n-o aleg?



Mă vrei Isus şi stai în drum,

Privind printre suspine

Şi Duhul Tău mă cheamă iar,

Să mă întorc la Tine.



Mă-ntreb din nou cum ai putut

Iubi, o fiinţă trecătoare

Ce Te-a trădat, fugind în lume,

Crezând că e nemuritoare?



Mă-ntreb şi mintea mea refuză

Să-mi dea răspunsul ce-l aştept

Dar las ca sufletul s-aleagă

Şi inima-mi ce bate-n piept.



Cuprins sunt azi de-a Ta iubire

Şi-Ţi mulţumesc că m-ai ales,

Să port în suflet nemurirea,

Deşi...cu greu Te-am înţeles.



Te rog să-mi întăreşti şi paşii

Pe calea Ta să biruiesc

La pieptul Tău să cad Iubire,

Atunci când am să Te-ntâlnesc.



Şi să mă legi cu stropi de har,

Să laşi să curgă din Etern

O veşnicie-ntru-n pahar

Şi impreună să o bem.