Poezie Lacrimi de căinţă

Mă-ntorc la Tine, Tată, cu sufletul plângând...

Atâţia ani trecut-am prin lume suspinând,

Mi-e haina zdrenţuită şi neputinţa doare...

Mai poţi să mă ridici? Mai pot primi iertare?



Am rătăcit în noapte şi paşii m-au purtat

Pe calea care duce în hău-ntunecat...

Privesc cu disperare şi caut Lumina Ta

Să-mi fie călăuză, să pot din nou vedea!



Te chem cu disperare din groapa de păcat...

Sfărâmă Doamne lanţul ce m-a încătuşat!

Iubirea Ta Divină revarsă peste mine

S-alunge nori şi teamă, să mă întorc la Tine!



Mai poţi ierta Isuse? Mai pot să fiu salvat

Când prin purtarea mea adânc Te-am întristat?

Amarnic plâng acuma şi-mi pare-aşa de rău...

Primeşte-mă din nou să fiu copilul Tău!



M-aplec îngenunchiat şi mâinile-mi ridic

Îndură-Te de mine căci nu mai am nimic,

Nici pacea nici iubirea ce-o dai prin Duhul Sfânt...

A Ta e toată slava în cer şi pe pământ!!!



Vulcan-11-10-2012

Mary