Poezie O lacrima (1)

Trezindu-mă în zori, o lacrim-am simţit

Şi mi-am adus aminte cât de mult m-ai iubit,

Tu, Doamne, la Golgota, pe nume m-ai strigat

Şi fără să eziţi păcatele mi-ai luat.



Ce preţ fără de seamăn, ce sacrificiu demn

Să strigi la Tatăl Slavei, să n-ai din cer un semn

Şi singur lupta groazei pe cruce sa o porţi

Nepăsători de faţă, cămaşa-Ţi trag la sorţi...





Un ocean de iubire, un Dumnezeu etern

Ce scoate lumea rea din abis si infern

O lume păcătoasa, nerecunoscătoare

Întoarsă de la tot ce este bun sub soare.



Te rog, azi, Tată bun, din suflet să ma ierţi

Accept iubirea Ta, şi vreau ca să mă cerţi

Să mă îndrepţi pe calea ce duce către cer

Decât să stau în rele şi într-o zi să pier.