Poezie Printre holde-n arătură

Printre holde-n arătură

Buruieni cresc, și neghină.

Printre petece de brumă

Petecuțe ies, de ură

Ce polenul și-l adună

Să-l arunce în furtună...

Și fac răzmeriță nebună

Care, spice multe curmă!



Niște bulgărași de tină;

De splendoare și lumină,

Se amestecă cu silă

Și cu răul se combină

Transformându-se-n neghină,

În tăcuine si rugină...



După cum le spune inima

Își înfig în toate mâna,

Aruncând în foc țărâna

Și spledoarea, și lumina!



Adunate pic cu pic:

Niște lucruri de nimic

Fac din suflețelul mic,

Torță veșnică de foc,

De durere și de tot

Ce în cer, nu are loc!



Dumnezeu A dat Cuvântul

Și sămânța, și pământul;

O sămânță-o suflă vântul

Și vrășmașul o apucă,

Alta, pasărea-o mănâncă,

Pe-alta, spinii o abundă...

Oare câte-o să ajungă

Rodul copt să și-l aducă?!



Printre holde-n arătură

Astăzi totu-i ca o brumă,

Ca o boare, ca o spumă...

Mâine, nu e nici o urmă,

Din ființa care-adună

Ură-n inim-ai nebună!



Astăzi vise și coșmar,

Mâine chinul cel amar...

Azi cu firea la Calvar,

Mâine în ceruri cu Davar.



Tu alegi. Și-acuma, iar

Ești în taler, pe cântar:

Împăratul vrea un dar,

Ce poți pune pe Altar?!



Zaragoza. 23.Apr. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)