Poezie Fara scapare

Cand Domnul va vedea atatea lacrimi

Ce-au curs din ochii mei pentru pamant

Ma va-ntreba:"De ce-ai plans pentru lume?"

Iar eu nu am sa spun nici un cuvant.



Cand Domnul va privi prin ochii mei

Atatea obiceiuri ce pier in lumea rea

Ma va-ntreba:"Sunt ele-n vesnicie?"

Eu,un raspuns sa dau,nu voi putea.



N-oi mai avea nici lacrimi nici suspine,

Am risipit atatea doar in vant

Spre cer n-am plans,nici n-am lasat pirivirea

Sa vada fericirea ce n-o am pe pamant.



Am fost ca toti si toti au fost ca mine

Nimic deosebit ca sa ma schimbe,

Si-acum cand socoteala mi se cere

Realizez ca nu mai am cuvinte.



Nu pot sa apar ceva ce am gresit,

Nu pot sa neg cand stiu ca nu e bine

Si am zidit o viata pe nisip

Ceva al meu,murdar,comun in lume.



Asa ca...nu pot ca sa am pretentii

Ca sa primesc si eu un legamant

Daca n-am fost in stare sa justific

Viata mea...o goana dupa vant.



Si am ramas aceeasi...e tarziu

Mi-e greu si lacrimile-s grele,

De ce-am ales alt drum,nu stiu

Si-acum platesc cam scump faptele mele.



Cand Domnul va privi jos catre mine

Si imi va spune:"Ai ales gresit!"

Abia atunci voi sti ce-nseamna plansul

Si cate fara rost am risipit.



Ce sens mai are-acum a mea viata

Cand la sfarsit de drum nu am rasplata?

Pe haina alba ce-o avea Pastorul

Eram doar eu ca o stinghera pata...



Si m-a luat in mana, m-a privit,

Ca pe-o bucata alba de tarana.

Spre marea mea tristete,eu mi-am primit rasplata

El mi-a dat drumu-n vant,lasandu-ma de mana.



Ia aminte:

Un pas mai ai si poti sa cazi in lume,

Sau poti prin indurarea-I mare sa fii-n veci fericit,

Alege cu atentie,decizia-ti apartine

Sa nu regreti la urma ca ai ales gresit.



Sa nu scarnesti la urma ca cei din stramtorare

Ce zbiara catre ceruri:"Doamne, n-avem scapare?"

Caci lor le-a fost de-ajuns

...n-au mai primit raspuns...